Așezare geografică

Comuna Ștorobăneasa este așezată în partea centrală a Câmpiei Române, numită Câmpia Burnazului (Burnaz – cuvânt turcesc cu sens de
câmpie întinsă, lucie) sau a Boianului, parte din marele Bărăgan, cu pământ foarte roditor.

Comuna se situează în partea de S-E a județului Teleorman, pe drumul județean 506 ce se intersectează cu drumul național 51 în comuna Smârdioasa și are următorii vecini:

– la nord: comuna Mârzănești și municipiul Alexandria;

– la sud: comunele Cervenia şi Smârdioasa;

– la est: comuna Gogoșari și județiul Giurgiu;

– la vest: comunele Brinceni și Smârdioasa.

Relief

Pe teritoriul comunei Ștorobăneasa se disting patru trepte principale de relief:  lunca pârâului Teleorman și lunca râului Vedea la aproximativ 35 m altitudine față de nivelul Mării Negre;

– terase de 3-5 m altitudine relativ față de luncă;

– podul de câmpie – adică Burnașul prorpiu-zis în jur de 80 m altitudine relativ modelat cu drumuri și câteva vâlcele îndreptate unele către valea Teleormanului, altele către valea Ciochina, valea Teleormanului fiind pe direcția perpendiculară față de Crivăț și fiind îngustă, oferă un adăpost natural vetrei așezate pe fundul ei.

În schimb, efectele austrului sunt simțite în ambele vetre, dar mai frecvent în satul Beiu, din cauza configurației terenului în zona mai largă de

confluență a văilor Vedea și Teleorman. Distribuția precipitațiilor este necorespunzătoare din cauza secetelor prelungite nepermițând infiltrarea apei în sol.

Climă

Clima în comuna Ștorobăneasa este temperatcontinentală cu amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantități relativ reduse de precipitații cu lungi perioade de secetă, ce alternează cu ploi torențiale de vară.

Temperatura medie anuală este de 11°C, mediile lunare caracteristice fiind de 3.2°C în ianuarie și 22.7°C în luna iulie. Temperaturile maxime și minime absolute, depășesc frecvent 40°C, respectiv coboară sub -30°C.

Vântul în zona comunei Ștorobăneasa este similară cu cel din zona orașului Alexandria, unde există punct de observație meteorologic. Domină Crivățul, care bate intens dinspre nord-est și Autrul, care bate din partea de vest.

Hidrografie

Hidrografia de suprafață este formată din râurile Vedea și Teleormanul. În anotimpurile ploioase Teleormanul inundă jumătate din suprafața luncii și câteva gospodării. Vetrele celor două sate componente nu sunt afectate, pentru că sunt așezate sus pe terasă, sau datorită faptului că
partea din vatra satului Ștorobăneasa, așezată în luncă (satul nou) sunt apărate de rambleu DJ 506 cu excepția câtorva gospodării așezate în partea de est a drumului.

Pe teritoriul comunei există un lac de acumulare, Ciochina, în extremitatea de răsărit a teritoriului, având o suprafață de 34.97 Ha. Principalele caracteristici ale râului Teleorman, conform Enciclopediei geografice a României sunt următoarele:

– Debitele specifice sunt: – Minim minimorum 0.240-0.390 mc/s; – Maxim maximorum 300-390 mc/s.

– Aluviuni în suspensie: – 1.7-2.4 kg/s.

– Volum: – Minim – Septembrie – 3-3.5%; – Maxim – Martie – 20% din volumul anual.

– Variația debitului mediu anual: – 2.1 – 0.35% din volumul debitului multianual, în anii cu ploi abundente și respectiv în anii secetoși.

– Îngheț: – 30-35 zile/an.

Este menționat faptul că întregul teritoriu agricol al comunei este străbătut de rețeaua de canale a sistemului de irigații Giurgiu-Răsmirești cu sursa de apă din Dunăre. Apa freatică este în medie la adâncimea de 1-4 m/luncă și între 4-15 m/terase.

Resurse de apă subterană

Resurse de apă subterană sunt cantonate în stratele poroase permeabile de granulație mijlocie și grosieră de diferite origini geologice și întinderi. În roci de granulație grosieră se află:

– Strate acvifere locale în roci cu granulație grosieră: – qh – Holocen – nisipuri argiloase, nisip cu pietriș și bolovăniș din alcătuirea seșului aluvionar din lunca râului Teleorman. Variația nivelului hidrostatic este variabilă (1.5 – 3 m), strâns legată de nivelul de curgere al râului și de regimul precipitațiilor. Este continuu, are o direcție de curgere de la Nord spre Sud, și este drenat local de râul Teleorman, având un debit sub 0.1 l/s și mineralizarea ridicat (1-3 g/l).

– qp23 – Pleistocen superior – nisip cu pietriș denumite “Pietrișuri de colentina” din cadrul depozitelor din zona de terasă, cu grosimi cuprinse între 10 m și 20 m și debit redus de apă.

Nivelul apei situat între 2.5 – 4.0 m și este influențat de regimul precipitațiilor anuale și are o direcție de culegere de la Est la Vest. Constituie sursa de apă pentru o parte din locuitorii comunei.

– Strate acvifere întinse în roci cu granulație grosieră: – qp12 – Pleistocen inferior – pietrișuri și nisipuri denumite “Strate de Frățesti” de medie
adâncime care ocupă spațiile interfluviale, grosimi cuprinse între 30 m si 45 m. Este alimentat preponderent din precipitații și din deplasarea apelor din stratele de Cândești, situate la Nord.

Debitele acestor izvoare sunt 0.5-3.5 l/s și sunt situate la adâncimi de peste 20 m (numai îndreptul crovurilor și pe versanții săi scade sup această valoare) și sunt mediu mineralizate (0.5 – 1.5 g/l). Direcția locală de curgere a curenților subterani de medie adâncime este de la est-nord-est la vest-sud-vest.

Caracteristici geotehnice

Teritoriul comunei face parte din zona de câmpie, acoperită cu groase depozite de loessuri și loessoide de vârstă cuaternară. Valea Teleormanului se caracterizează prin depozite fluviatile (terenuri inferioare, pietrișuri și nisipuri, acoperite de depozite loessoide, de asemenea vârsta cuaternară). Comuna este situată într-o zonă cu intensități macroseismice de gradul 8 (opt).